Începutul a fost dificil, în anul 1922, urmare a repetatelor cereri ale locuitorilor din cartierul situat în jurul Gării de Nord şi prin insistențele unui colectiv de profesori implicați alături de domnul profesor Ioan I. Roman, directorul din acel timp al Liceului ,,Mihai Viteazulˮ se obține aprobarea Ministerului Instrucțiunii pentru înființarea unui gimnaziu cu 4 clase, iar la data de 8 septembrie 1922 se constituie Eforia şcolară a acestui gimnaziu, alegȃndu[1]se primul ei comitet. În perioada interbelică, şcoala denumită Liceul ,,Regele Mihai Iˮ a funcţionat timp de 8 ani (pȃnă în anul 1929) ca instituţie extrabugetară ce aparţinea din punct de vedere administrativ de Liceul „Mihai Viteazul”. Construirea unui local propriu a întȃmpinat de asemenea dificultăți, piatra fundamentală a actualului sediu a fost pusă în data de 6 iulie 1928, după ce fondurile au fost definitivate inclusiv prin tipărirea şi vȃnzarea de carnete-căramizi (Arhivele Statului, Dosar Ministerul Instrucțiunii, nr 569, 1923/fila 38). În numărul din 11 noiembrie 1928 ziarul ,,Universulˮ menționa inaugurarea sediului actual al liceului ,,Marele Voievod Mihaiˮ. De-a lungul timpului cursurile s-au desfășurat în diferite locații, iar instituția a avut diferite denumiri, astfel: între anii 1929-1947 s-a numit Liceul de băieți numărul 8, între anii 1947-1951 a fost numit Liceul,, Marele Voievod Mihai”,între anii 1951-1953 Liceul de băieți nr.8, între anii1953-1954 a fost numit Școala medie nr.8,între anii 1954-1958 a fost numit Școala medie mixtă nr.3,între anii 1958-1973 a fost numit Școala medie,,Ion Neculce”, între anii 1973-1977 numele a fost Liceul ,, Ion Neculce”,între anii 1977- 1982 a purtat numele de Liceul de matematică – fizică ,, Ion Neculce”,între anii 1982-1991 a fost numit Liceul Industrial numărul 31, între anii 1991-2010 a devenit Liceul Teoretic,, Ion Neculce”, din anul 2010 până în prezent este denumit Colegiul Național,, Ion Neculce”. Un alt moment important în existența liceului a fost alegerea numelui cronicarului drept patron spiritual, ceea ce s-a întâmplat la finalul anului şcolar 1957-1958 prin semnarea ordinului de Ministru , astfel a fost atribuit numele de Şcoala medie ,,Ion Neculce”. Festivitatea consacrată atribuirii numelui a avut loc în data de 31 mai 1959. Colegiul Național „Ion Neculce” București Spre deosebire de alte școli, cea de la „Ion Neculce” a îndeplinit mulţi ani funcţia de pilon de rezistenţă al învăţământului românesc, el fiind un liceu experimental aparținând „Institutului de Cercetări Pedagogice”, însuşindu-şi, astfel o misiune ştiinţifică importantă şi dificilă, dar care, pentru că a fost bine concepută, i-a onorat pe dascăli şi i-a avantajat pe elevi. Dacă în primul an didactic, 1922-1923, instituția a funcţionat cu 4 clase, cuprinzând 198 de elevi şi 15 profesori, de la an la an s-a dezvoltat atȃt din punct de vedere al bazei materiale, cȃt şi al diversificării tipurilor de clase. În anul școlar prezent Colegiul Național,, Ion Neculce “ cuprinde 8 clase de gimnaziu și 29 de clase de liceu. Liceul ,,Ion Neculce” a fost prima şcoală românească organizată pe cabinete şi laboratoare specializate pentru fiecare obiect de studiu – idee inovatoare a directorului Ion Dragu, profesor de filosofie, care a condus strategic activitatea liceului din anul 1964 pȃnă în anul 1978, contribuind din plin la creşterea prestigiului şcolii. Hotărâtoare în aprecierea eficienței activității a fost implicarea corpului profesoral, dar desigur, putem afirma cu certitudine că elevii au reprezentat şi reprezintă și acum fondul de aur al liceului. În anul 1964 a fost creat un laborator modern de chimie, a fost reamenajat laboratorul de fizică, s-a transformat Muzeul de științe naturale în laborator de biologie. În anul școlar 1965-1966, a fost instalat laboratorul fonic numărul 1, cel mai modern laborator de acest gen din ţară, realizat la nivelul showcases software, comparabil laboratoarelor lingvistice existente în acel moment pe plan mondial. Au fost înființate, rând pe rând, cabinetele de: geografie, istorie, matematică, limba şi literatura română, cabinetul psiho-pedagogic şi laboratorul de orientare școlară şi profesională, precum şi sala de teatru. În liceul „Ion Neculce”, a luat ființă în anul 1971, primul cerc de conducere auto pentru elevi. În aceeași perioadă a anilor ’70, școala a fost dotată cu mașini electronice de calcul, fiind amenajate ateliere de electrotehnică, electricitate, ajustaj și lăcătușerie, dar și de steno[1]dactilografie. În anul școlar 1971-1972, liceul a fost dotat cu un calculator electronic și s-a amenajat laboratorul „mașini electronice de calcul”, care reprezenta la acel moment, cea mai modernă instalație a liceului, fiind unul dintre primele de acest fel din ţară ,ceea ce arată încă din acele vremuri, preocuparea managerilor de a așeza școala în cadrul comunității din care face parte, răspunzând nevoilor acesteia. Acest aspect este valabil și în prezent, prin continuarea implicării active a directorilor în crearea unei imagini pozitive a instituției în cadrul societății noi.